• Home
    Home This is where you can find all the blog posts throughout the site.
  • Categories
    Categories Displays a list of categories from this blog.
  • Tags
    Tags Displays a list of tags that have been used in the blog.
  • Bloggers
    Bloggers Search for your favorite blogger from this site.
  • Team Blogs
    Team Blogs Find your favorite team blogs here.
  • Login
    Login Login form

La tema ”Oportunitate în Moldova”

Posted by on in Stories From The Field
  • Font size: Larger Smaller
  • Hits: 10671
  • 0 Comments
  • Subscribe to this entry
  • Print

Această postare este tradusă, textul original fiind în limba engleză. Mulțumim voluntarilor care au editat și tradus acest blog!!

În sfîrșit am revenit. A trecut ceva timp și, sincer vorbind, probabil mi-a lipsit mai mult decît credeam efectul cathartic al acestui blog. De-a lungul ultimelor 4 luni am fost cam în totalitate concentrat pe afacere, fapt care a produs două obstacole destul de semnificative pentru oricine încearcă să mențină o activitate precum acest website. În primul rînd, am fost extrem de ocupat. Să gestionezi un restaurant în primul său an nu înseamnă doar să-ți dedici tot timpul lucrului, dar și să traiești constant cu memoria gîndului că niciodată nu îndeplinești mai mult decît 20 % din lucrul planificat pentru o zi, și că ziua următoare va aduce și mai mult lucru. Există și o doză complementară de vină care te face să renunți progresiv la pasiunile tale (ceea ce, evident, nu-i bine pentru sănătatea mintală). Al doilea obstacol în actualizarea continuă a acestui website este un pic mai cinic. Sincer, am început să fim indiferenți față de anumite lucruri. Circumstanțe care anterior îmi trezeau indignare, au început să-mi trezească doar rîsete și apoi nimic. Am fost într-o vacanță frumoasă și acum am revenit în modul de rîs, pe care vreau să-l păstrez. Indignarea persistă, dar e ascunsă sub un paravan de așteptări abisal de joase, fapt care-i un element de bază al gestionării afacerilor în Moldova.

Așadar, pe această notă sumbră, mă voi lansa într-un subiect care, cred eu, va crea un tablou despre ce înseamnă să faci afaceri aici (și care expune o doză de frustrare), dar este orientat spre cum ar putea fi lucrurile. Mai exact, cît de multe oportunități sunt aici pentru oricine dorește să muncească mult și să încerce. Cînd am început să scriu acest articol cu cîteva luni în urmă, l-am întitulat „Lucrul cu furnizorii (sau: Coca Cola, așteptam mai mult de la tine)”. În mod hilar m-am abținut, pentru că nu voiam să menționez tare și răspicat numele Coca Cola. De atunci am pierdut această inhibare (și veți vedea de ce).

Trecînd direct la subiect, iată cîteva motive pentru care Moldova este plină de oportunități pentru oricine își dorește să le înhațe.

b2ap3_thumbnail_batmanNoFs.gif

Nu… Nu găsesc nici o brînză
(asta spune totul)

 

Partea 1: Majoritatea „Afacerilor” refuză să facă „Afaceri”

Ca  alternativă, această parte ar putea fi întitulată

b2ap3_thumbnail_Shut-up-and-take-my-money.jpg

Taci și ia banii!

Activitate cu care se ocupă cineva în scopul de a obține profit.
- Definiția afacerii din Google

Această formulă simplă nu se aplică prea bine în Moldova. N-o să vă obosesc cu multă analiză, dar  voi prezenta cîteva exemple – concluziile le faceți voi.

Povestea 1: „Cazul meselor de picnic”

Această poveste e veche, dar simplă și ilustrativă. Cu aproximativ 3 săptămîni înainte de primul nostru eveniment de deschidere (mijlocul lui mai 2015), am participat la  Yardsale Moldova (un eveniment fain care se desfășoară aproape în fiecare lună și aduce împreună artizani, cafenele, artiști și altele într-o ambianță de iarmaroc urban). Acolo Smokehouse a avut un fel de debut - am vîndut  pentru prima dată carnea noastră BBQ sub numele nostru.

b2ap3_thumbnail_11120589_1104687166211851_5076852026452575759_n.jpg

Cei care privesc atent vor observa flagul Virginiei expus cu mîndrie ;)

Cu două zile înainte de eveniment, ne-am pornit într-o expediție de cumparături pentru amenajarea cortului alimentar. Aveam nevoie de mese înalte pentru ca clienții să poată cumpăra mîncare și să aibă unde să o savureze împreună cu prietenii lor.  Un magazin din Atrium vindea exact mesele care ne trebuiau, la preț de 500 de lei, și noi am decis să le cumpărăm. Matt și Vlad s-au dus să le cumpere și iată cum a decurs conversația:

Vlad: Salut, am dori să cumpărăm două mese de acestea.
Vînzătorul: Nu, nu le putem vinde astăzi.
Vlad: De ce nu? Noi am fost ieri aici și ne-ați convins să le cumpărăm.
Vînzătorul: Dar acum e stricată.
Vlad: Nu, nu este! Și chiar dacă ar fi, eu vreau să o cumpăr!
Vînzătorul: Îmi pare rău, dar nu pot să vînd asta. Să aveți o zi bună.

(Nota autorului: eu am adăugat “să aveți o zi bună”) 

Așadar, ce s-a întîmplat? Vlad mă sună și-mi spune că deja nu mai avem mese și eu construiesc 2 mese rotunde din resturi de lemn. Costul total 50 de lei ($ 2,50) + 5 ore. Am folosit mesele și am trecut peste acea zi, și cît de comic ar suna, mesele sunt în restaurant chiar și acum.

Rezultatul: noi am vrut să cheltuim 1000 de lei pentru mese, dar am cheltuit zero. Și niciodată nu ne-am mai întors la acel magazin (el s-a și închis de atunci).

 

Povestea 2: „Despre echipamentul de bucătărie”

La momentul de față Matt (care a construit bucătăria) ar putea scrie o carte despre această prostie. Eu mă voi rezuma la o scurtă anecdotă.

 

Dina Cociug și MGM sunt două companii care practic dețin monopol asupra pieței de echipament comercial de bucătărie din Moldova. Principalul motiv este că ei pot negocia terenul minat al reglementărilor vamale și de import (a se citi „corupție”) pentru a aduce produse din Europa. Noi am vrut să cumpărăm un cuptor (una din primele noastre achiziții pentru bucătărie). Iată cum a mers…

 

Matt: "bună ziua, puteți să-mi spuneți vă rog cît costă cuptorul numărul cutare de pe site-ul vostru?” 

DINA: “lăsați-ne să vă trimitem un expert ca să vorbiți despre ce aveți nevoie” 

Matt: “de ce? Eu am nevoie doar de prețul unui cuptor” 

DINA: “putem veni în această după-amiază să vorbim? ” 

Matt: "uuuuh, cred că? Adică eu vreau doar cuptorul"

DINA: "Suntem în drum spre voi!"

 

Apoi ei apar ca să discute lucrurile… cu peste 3 săptămîni mai tîrziu, fără anunț (între timp noi am sunat de multe ori, apoi am adus un cuptor de la altcineva). Cînd au ajuns erau 5 persoane- 3 agenți de vînzări, 1 director și un “bucătar șef cu 5 stele Michelin”. Ei au început agitat să facă o listă cu MII de echipamente pe care doreau să ni le vîndă (multe dintre care fuseseră deja comandate din alte surse) la preț de 1 pachet mare. Bucătarul șef era ferm convins că noi nu eram îndreptățiți să întrebăm prețul anumitor articole, pentru că EL era un important bucătar șef și știa mai bine ce ne trebuia.  De fapt, cînd i-am explicat că multe dintre lucrurile despre care vorbea, inclusiv “bucătăria la pachet”, nu erau deloc relevante pentru afacerea noastră, el  s-a indignat și ne-a informat că noi nu aveam nici un drept sa îi spunem *lui*  de ce avem nevoie, pentru că el era “bucătar șef”. În cele din urmă, i-am dat naibii afară din restaurant.

 

Rezultatul: noi am construit cu propriile forțe o bucătărie, apelînd la alți furnizori mici, și nu am adus aproape nimic de la Dina Cociug – ceea ce era mai mult decît ne doream.

 

Povestea 3: “Problema chipsurilor nacho”


Noi cumpărăm 30+ kg de chipsuri nacho în fiecare săptămînă. Aceasta înseamnă o grămadă de bani pentru cineva care vinde chipsuri nacho. Dacă găsești așa persoană, sună-mă.

 

b2ap3_thumbnail_smokehousenNumber.gif

serios, eu voi cumpăra chipsurile

Aparent, să ne vinzi chipsuri nouă e „greu” și nimeni nu pare dornic să o facă. Inițial curățeam Metro la fiecare cîteva zile, pînă au încetat să mai vîndă chipsuri. Un angajat chiar mi-a spus (cu exasperare) că ei au încetat să le mai pună pe raft pentru că eu le cumpăr pe toate. După aceasta am trecut la supermarketul nr. 1 (care este mai scump), iar după ce am curățit fiecare din cele 5 magazine ale lor la fiecare 2 zile timp de 3 săptămîni, și ei au început să-mi dea același răspuns. Răspunsul meu? „Atunci spune-mi cu cine pot să vorbesc  pentru ca să cumpăr direct de acolo sau să le rezervez”. Metro a consimțit și armonia în livrarea de chipsuri s-a menținut timp de 3 luni… pînă cînd au încetat de tot să le mai vîndă. Iar Nr. 1 continuă să joace cu noi probabil cel mai elaborat  joc de-a prinselea la telefon, în istoria de refuz a banilor.

Rezultatul: Clienții mei sunt frecvent frustrați pentru că nu am chipsuri. Eu ramîn cu bani necheltuiți. Vînzătorii sunt extrem de fericiți pentru că nu mă văd aducîndu-le acești bani lor.

 

Concluzia acestor istorioare? Majoritatea companiilor cu care avem de-a face ratează ÎN FIECARE ZI oportunitatea de a face bani.

b2ap3_thumbnail_200_s.gif

Uneori pur și simplu nu avem suficiente mîini


Partea 2: Nu există cultură de servire a clienților

Consumatorii pot fi dificili. Ei au multe idei proprii despre produsul tău și foarte, foarte des au nemulțumiri. Eu le-am auzit pe toate – de la idei despre muzica de fundal, la neînțelegerea absolută a produsului („Am venit aici pentru BBQ American și tot ce aveți este „pulled pork”!! Sunt ATÎT DE SUPĂRAT!!”), la cazuri legitime și rușinoase cînd eu sau echipa mea rămînem fără produse. Rolul proprietarului de restaurant în oricare din aceste cazuri, este să-și ceară scuze și să facă mai bine în viitor. Eu înțeleg acest lucru și echipa mea la fel. Însă în mod caraghios, oamenii de la care primim cea mai multă critică și furie nu sunt consumatorii cu așteptări mari, dar furnizorii care caută zîzanie. În orice lună auzim de la furnizorii noștri (adică oamenii care iau banii mei și mă numesc „clientul” lor) mai multe strigăte decît toate problemele legate de clienți pe care le-am avut de la deschidere.  

Cel mai bun exemplu în acest sens este furnizorul nostru de carne. Nu voi da numele, dar oricine din oraș îl poate deduce. Primele noastre 3 luni cu ei au fost un coșmar… și continuă să fie așa. Noi facem comandă de costițe, iar ei le livrează tăiate pe jumătate (adică osul este tăiat la mijloc/ o partidă de costițe cu lățimea de aproximativ 1 inch). Permanent ne livrau spatele de porc tăiat în bucăți mici. A fost un caz cînd nu ne-au livrat comanda (un caz – ha!), iar cînd am sunat ca să aflăm de ce întîrziau, am fost informați că șoferul era plecat în vacanță pentru 2 săptămîni și nu urma  să primim nici o comandă.

b2ap3_thumbnail_32ca6ea0_hA5501DE7.jpg

Nu am nici un răspuns

Printre altele, eu ador filmul Joe împotriva Vulcanului… un film minunat

Timp de aproape 2 luni noi am întors 50 % din carnea primită. Însă nu ne-am limitat doar la un comportament pasiv agresiv sau strigăte la telefon. Noi chiar am mers la măcelăria lor și i-am instruit – de două ori – cum să taie carnea. Nici un folos. În cele din urmă am fost informați că managerul de vînzări chiar dorea să ne ajute, dar pentru măcelari cerința noastră părea „dificilă”.

Un alt exemplu este unul dintre furnizorii noștri buni – un producător de tortilla. Ei sunt o afacere mică și ne fac livrări de cîteva ori pe săptămînă. Produsul lor este bun și ei răspund la solicitările noastre. Îmi place de ei. Apoi am vorbit cu bucătarul nostru principal și ea spune că de fiecare dată cînd face o comandă, femeia cu care vorbește este grosolană și strigă. Ea încearcă să ne forțeze să cumpărăm mai mult. La. Fiecare. Comandă.

Nu-i asta o nebunie?

Partea 3: Stimulentele sunt greșite

Am menționat Cola Cola mai devreme? Cred că da…

Să fac o precizare înainte de a începe istorioara. Eu iubesc Coca Cola. Nu doar produsul, dar brandul și compania. Am făcut studii in Atlanta (Georgia) și am fotografii cu priveliștea de la fereastra dormitorului meu, dominată de sediile centrale ale Coca Cola. Noi aveam unicul local Pizza Hut din America care servea Coca Cola în loc de Pepsi. În Atlanta Coca Cola este atît de respectată, încît te-ai putea întreba dacă Biblia ar putea conține un capitol special dedicat acestei invenții americane dulci și siropoase. În caz că nu e clar, vreau să subliniez că nu aveam nici o prejudecată față de Coca Cola înainte de a cumpăra produsul lor.

Deci ce înseamnă să cumperi Coca Cola în calitate de restaurant în Chișinău? Primul apel nu a fost promițător…

Vlad (sunînd la numărul furnizorului): „bună ziua, sunt Vlad și am un restaurant nou și fain care se numește Smokehouse și se deschide în curînd. Vreau să cumpăr Coca Cola și să o servesc acolo pentru ca oamenii să fie fericiți!”

Reprezentantul 1: „unde vă aflați?”

Vlad: „în centru, pe Ștefan cel Mare”

Reprezentantul 1: „nu este sectorul meu, sunați reprezentantul 2 la nr. (și întrerupe apelul)”

Vlad (apelînd reprezentantul 2): „bună ziua, sunt Vlad și am un restaurant nou și fain care se numește Smokehouse și se deschide în curînd. Vreau să cumpăr Coca Cola și să o servesc acolo pentru ca oamenii să fie fericiți!”

Reprezentantul 2: „eu nu lucrez pentru Coca Cola de 2 ani (întrerupe apelul)”

Vlad (sunînd la reprezentantul 1): „salut din nou - numărul pe care mi l-ai dat e greșit.”

Reprezentantul 1: „nu-mi pasă (întrerupe apelul – și niciodată nu a mai răspuns la apelurile noastre)”

N-o să vă spun cît de dificil a fost să găsim pe cineva care să răspundă la telefon, dar e suficient să menționez că această izbîndă a implicat contactarea Camerei Americane de Comerț și obținerea unui număr pentru biroul lor din Moldova. Cînd am reușit să primim un răspuns și în sfirșit am găsit o persoană de contact, am umblat după Coca Cola o săptămînă, cerînd să ne trimită un contract pentru ca să-i putem plăti. Cînd l-au trimis, iată ce am primit:  

 

b2ap3_thumbnail_coke.jpg

Da… aceasta este fotografia necalitativă a unei hîrtii… ei voiau să o tipărim și să le-o trimitem ștampilată prin curier. 

Fără comentarii. Următoarea durere de cap a fost primirea frigiderului/ paharelor/ articolelor promoționale (semnelor luminoase etc - țineți minte că eu cred în această companie și e vorba de statut American). Aceste apeluri sunt inutile în mare parte, dar ni se promite un frigider. Săptăminile vin și trec și, într-un final, frigiderul ajunge. Noi am solicitat un frigider mic care să încapă în bar. Ei ne-au adus…

b2ap3_thumbnail_IMG_20150619_112717.jpg
scuze… abilitățile mele de fotograf lasă de dorit cînd rîd prea tare

Este evident că acest frigider e potrivit pentru un magazin. Ei au fost foarte nemulțumiți pentru că le-am spus să-l scoată dracului din restaurant, dar noi cu siguranță nu aveam nevoie de o mașină care să mănînce toată energia electrică.

 

Ce legătură au toate acestea cu stimulentele, vei întreba? Faptul că sunt cam prostești? (cert). Iată și cireașa de pe tortul acestei istorioare.

 

Cu vreo 2 luni în urmă am aflat că directorul general Coca Cola Moldova va veni la Smokehouse pentru o ședință. Primul meu impuls a fost să port cu el o discuție despre felul abominabil în care își tratează clienții. Apoi mi-am zis să nu fac acest pas, pînă cînd s-a întîmplat ceva amuzant. În ziua din ajunul vizitei planificate, 3 directori de la Coca Cola Moldova au venit la restaurant. Eu nu eram acolo, iar ei au făcut abstracție de partenerul meu Vlad și au început să indice și să decidă unde să amplaseze lucruri. Unde va sta frigiderul Coca Cola? Dar semnele luminoase? Două în interior, unul pe fațada clădirii. Dar paharele? Vlad i-a întrebat dacă poate să-i ajute cu ceva. Ei l-au ignorat și l-au tratat cu o imensă lipsă de respect. Ei erau de la Coca Cola. Titanii titanilor. Cine era el? Ei l-au informat prompt că președintele lor va veni a doua zi și se așteptau ca Vlad să respecte schema lor de decor. El i-a alungat din restaurant.

b2ap3_thumbnail_godfather_respect.jpg

Tu vii în casa mea și mă tratezi în acest hal
Asta schimbă un pic jocul

Așadar, cînd președintele/ managerul general Coca Cola Moldova a venit la restaurant, eu am vorbit cu el. Nu sunt sigur dacă bănuia ce structură de nimic gestionează, dar i-am explicat eu. Detaliat. Mai mult decît îmi permite timpul pe care-l am aici.

Nu-s sigur dacă Karma există, însă Coca Cola s-a retras din Moldova cu o săptămînă mai tîrziu, iar sub management ucrainesc lucrurile stau mai bine.

Concluzii:

Ok, David, ce încerci să spui? (altceva decît că ai o supărare personală constantă cu Coca Cola). Ce încerc eu să subliniez, este modul în care acest episod scoate la iveală o structură incorectă de stimulente în business-ul moldovenesc. Angajații Coca Cola cu care ne-am ciocnit nu erau orientați spre servirea clienților. Nu erau orientați spre vînzarea produsului. Nu erau orientați spre a reprezenta brandul. Ei erau ghidați doar de frica față de șeful lor. Această frică se manifestă prin nevoia de a crea fațade care să impresioneze. Imagini false. Imagini care să spună „aici totul e bine”. Imagini care să spună „noi cu toții muncim atît de mult pentru cauza noastră și oriunde mergi, vezi asta”. Imagini care sunt proiecția unei realități menite să-l facă pe șef să se simtă bine.

Printre altele, oricine din comunitatea donatorilor internaționali sau din domeniul dezvoltării internaționale probabil înțelege exact la ce mă refer.  

Și orice cititor perspicace va observa asta în povestea chipsurilor nacho de mai sus. 

...și orice iubitor de istorie va recunoaște un Sat Potemkinian. Mă abat…

Bine, vreau să fie clar. Eu nu atac etica sau cultura muncii din Moldova. Defel. Eu am 25 de angajați și ei toți muncesc cu multă sîrguință și istețime. Eu atac managementul moldovenesc. Managementul absent. Managerii care răspund la măguleală și cred că dacă dețin un titlu, ei pot munci mai puțin decît oricine altcineva. Aici aceasta este o normalitate în multe feluri (vezi You Have Two Cows...). Aici managementul este, în general, detașat de scopul primar al procesului decizional în afaceri - Profitul.

Partea 4: Toate industriile sunt slabe- rezultă Oportunitățile

Există cîțiva furnizori pe care îi consider minunați. Oameni buni, dar și mai important, afaceri bune. Ei mă prețuiesc ca și client, iar eu prețuiesc relația pe care o am cu ei. Ei sunt respectuoși, niciodată nu întîrzie și niciodată nu promit lucruri pe care nu le pot livra. Unii dintre acești furnizori cer mai mult decît concurenții lor. Eu cumpăr de la ei pentru că știu că concurenții livrează produse atunci cînd vor, cu ambivalență. Acești băieți livrează ce promit, cu modestie. Ca să dau cîteva exemple...

Litra Brewery (Chișinău) – bere artizanală bună livrată cu zîmbet. Să colaborezi cu un business mic înseamnă să afli despre produsele noi chiar din gura berarilor, cu tot entuziasmul care trebuie să însoțească o bere nouă.

Beermaster Brewery (Bălți) - Beermaster este mai curînd un producător industrial decît artizanal, dar are niște beri foarte bune. Ei sfidează hegemonia brandului Chișinău și o fac avînd un produs bun, fiind mîndri de el și avînd multă grijă de consumatorii lor. 

Elvis Brewery (Puhoi) – Nu, nu acel Elvis. Denumirea este, de fapt, un acronim care vine de la numele copiilor primului berar, și chiar dacă e puțin derutantă, reflectă perfect spiritul de familie al acestei afaceri. Stas, actualul manager și berar, aduce niște băuturi îndrăznețe și experimentale în mica sa berărie rurală și mereu le livrează cu un zîmbet contagios și gesturi prietenoase. 

Leonard Caffe (furnizor de cafea) - Vlad Talambuță este cel mai muncitor bărbat din domeniu. El vinde cafea, arendează mașini de cafea la oficii și restaurante și este extrem de pasionat de afacerea sa. Înainte de deschidere, Vlad și Matt au petrecut o după-amiază încercînd diferite amestecuri personalizate de boabe, pînă au izbutit să creeze amestecul Smokehouse cu gust tradițional de cafea americană. Într-o zi Vlad a fost lovit de o mașină, dar chiar și așa a ajuns la Smokehouse pentru a rezolva o întrebare de business și a lua un espresso (serios).

Fruitbox – fructe și legume proaspete livrate la ușa ta cu personalitate. Serghei întruchipează eficiența serviciului de livrare a fructelor și legumelor proaspete. El are o mustață perfect aranjată și conduce un microbuz VW (care s-a defectat lîngă restaurant cel puțin o dată). În fiecare zi el ne aduce o selecție de fructe și legume proaspete și niciodată nu ne dezamăgește. Am dat peste el și în cele mai arbitrare locuri din oraș, întrucît este mereu în căutare de clienți diverși – vrei fructul dragonului? Serghei e omul tău. Ce zici de o rădăcinoasă rară din Amazonia? Dacă poate fi găsită sau adusă în Moldova, el o va face.

Dulce Plai – miere pentru o cauză bună. Dulce plai este o întreprindere socială din Ungheni care produce miere de cea mai bună calitate. Ei își prețuiesc clienții și orice conversație cu echipa lor te face să te simți un consumator apreciat și important. Acum ei au și un website pentru comenzi online, dar chiar poți conta pe orice membru al echipei pentru o livrare în orice punct al Chișinăului.

 

De ce vorbesc despre acești furnizori? Pentru a accentua puterea micului business. Toate aceste afaceri sunt mici. Ele sunt orientate spre consumator și știu că a avea un produs bun nu este suficient. O cafea, o bere sau o ceapă bună nu mă fac să vorbesc despre aceste companii cu zîmbetul pe față. Dar relația pe care o am cu ei și tratamentul, serviciul pe care îl primesc. Aceasta este o comunitate de business. Acesta este un ecosistem antreprenorial.

În Moldova nu prea există așa ceva. Oportunitatea elogiată în titlul acestui articol ar trebui să fie clară. Ar putea exista cu mult, mult mai multe afaceri de genul acesta. Toți jucătorii mari pot fi înlocuiți, iar consumatorii ca mine ar fi ÎNCÎNTAȚI să-i înlocuiască. Eu aș fi ÎNCÎNTAT să găsesc un nou furnizor de carne, produse uscate etc etc.

Nu sunt sigur că vei vedea ceva optimist în cele expuse, dar sper sincer că da. Eu cred în oportunitățile din Moldova și cred că dacă avem un ecosistem puternic de business mic, putem prospera cu toții. Așadar, de ce să nu te alături?

 

0
(Site Admin, Entrepreneur, Contributor)
David is a native of the great Commonwealth of Virginia and lived there through high school in Fairfax County. After high school he pursued a degree in Electrical Engineering from the Georgia Institute of Technology in Atlanta Georgia. During his studies his traveled to Singapore for a semester and gained a respect and love for traveling and immersing in different cultures. After graduation David joined the United States Peace Corps and was posted first in Kazakhstan as an English Teacher and later in Moldova as a Community and Organizational Development Consultant.

When not working on his startup David can be found maintaining various web based side projects (check out: salutmoldova.org) and working on his 1986 Lada Жигули 2101 named Надя (Nadia).

Comments

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0 International License.